Nu mai esti tu!

Si te privesti in oglinda la fel cum o faci mereu,cum o faci de zile,de luni si de ani, schimbarile ti-e greu sa le observi, deoarece esti obişnuit cu tine,dar o faci. Un rid, un fir de par alb,incerci sa le maschezi, cat poti.
 Si te privesti in suflet si iti cauti in gand,ratiunea, e totul schimbat, e totul mai bun ,sau e totul mai matur.
Dar atunci când ai gânduri si vise la o viata mareata  si incepi un drum cu jumatatea ta, langa care cresti ,langa care te dezvolti , amândoi pornind de la acealeasi vise,de la aceea privire in oglinda de acum 10 ani ,pe acelasi drum pe care crezi ca ve-ti fi de nedespartit, iti dai seama la un moment dat ca odata cu tine s-au schimbat punctel voastre de vedere ,odata cu cresterea voastra v-ati dat seama intre timp  cum zice Cabral intr-un post,"imi vad imperfectiunile si nu mai sunt sigur ca-ti pot fi jumatatea".atunci ce faci?Cauti sa repari imperfectiunile?sau te intrebi cum au aparut ele?daca esti uman,apar.Sau, de fapt ,atunci esti o jumatate când completezi inclusiv imperfectiunile....